Regulamentul european este un act legislativ care după publicarea în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene intră în vigoare și produce efecte automat și în România și în toate celelalte 27 de state europene fără a fi nevoie de o lege de transpunere ca în cazul directivelor.

O astfel de normă este REGULAMENTUL (UE) nr.305/2011 de stabilire a unor condiții armonizate pentru comercializarea produselor pentru construcții și de abrogare a Directivei 89/106/CEE a Consiliului. Acesta stabilește câteva cerințe minimale pe care orice constructor/dezvoltator imobiliar are obligația să le respecte. Nerespectarea acestora poate genera plata unor daune dacă un cumpărător/consumator este nemulțumit iar o instanță constată că cerințele nu au fost respectate.
Regulament european: Constructorii români obligați să respecte cerințe minime de calitate impuse de legea europeană. Garanțiile la materiale trebuie acordate de producători către constructori/dezvoltatori imobiliari care la rândul său ar trebui să le transmită către beneficiarul construcției/locuinței, prin contractul de vânzare-cumpărare 2
(foto pexels.com)

Conform anexei I a Regulamentului (UE)305/2011 o construcție trebuie să îndeplinească minimal următoarele cerințe de calitate:
– rezistență mecanică și stabilitate, adică proiectarea și execuția construcției să se realizeze astfel încât să nu ducă la deteriorarea acesteia sau a instalațiilor aferente ca urmare a unor deformații majore a elementelor portante.

– securitate la incendiu care include, minimal, stabilitatea elementelor portante să poată fi asumată de către constructor o perioadă limitată ( adică existența unei perioade de garanție oferită de constructor/dezvoltator cumpărătorului/consumatorului în privința securității la incendiu).

– igienă, sănătate, mediu înconjurător cu cerința minimală ca fiecare construcție/dezvoltare imobiliară să nu reprezinte, atenție, pe întregul ciclu de viață, o amenințare pentru igiena sau pentru sănătatea și siguranța lucrătorilor, a ocupanților sau a vecinilor, nici să exercite un impact exagerat de mare asupra calității mediului sau a climei pe întregul lor ciclu de viață, în cursul construirii, utilizării, demolării, în special ca rezultat al oricărora din următoarele emanații de gaze toxice, scurgerea de substanțe periculoase în apa freatică, apa marină, apa de suprafață sau în sol, scurgerea de substanțe periculoase în apa potabilă sau substanțe care au un impact negativ diferit asupra apei potabile, evacuarea defectuoasă a apelor reziduale, a fumului sau a deșeurilor solide sau lichide, prezența umidității în anumite părți ale construcției sau pe suprafețe din interiorul acesteia.

– Siguranță și accesibilitate în exploatare – toate construcțiile trebuie proiectate și executate astfel încât să nu prezinte riscuri inacceptabile de accidente sau pagube în cursul funcționării sau al utilizării, cum ar fi alunecări, căderi, loviri, arsuri, electrocutări, leziuni cauzate de explozii și tâlhării. În special, construcțiile trebuie să fie proiectate și executate astfel încât să fie accesibile și utilizabile pentru persoanele cu dizabilități.

– Protecție împotriva zgomotului cu cerința minimală ca fiecare construcție să fie proiectată și executată în așa fel încât zgomotul perceput de către ocupanți sau de către persoane aflate în apropiere să fie menținut la un nivel la care să nu fie periclitată sănătatea acestora și să le permită să doarmă, să se odihnească și să lucreze în condiții satisfăcătoare.
– Economie de energie și izolare termică toate – construcțiile cu instalațiile lor de încălzire, răcire, iluminare și ventilare trebuie astfel proiectate și executate încât consumul de energie necesar funcționării să fie mic, ținând cont de ocupanți și de condițiile locale de climă. Construcțiile trebuie, de asemenea, să fie eficiente din punct de vedere energetic, consumând cât mai puțină energie pe parcursul construirii și demontării lor.

– utilizarea sustenabilă a resurselor naturale – toate construcțiile trebuie proiectate, executate și demolate astfel încât utilizarea resurselor naturale să fie sustenabile.

Mai mult decât atât, Regulamentul european evocă necesitatea garanțiilor care trebuie acordate de producători către constructori/dezvoltatori imobiliari pentru materialele de construcții utilizate în ridicarea clădirii. Aceste garanții ar trebui acordate constructorului care la rândul său ar trebui să le transmită către beneficiarul construcției/locuinței, prin contractul de vânzare-cumpărare.

Practicienii în domeniul imobiliar afirmă că se impun norme de adaptare a reglementărilor europene la specificul național, în special în privința transmiterii garanțiilor către cumpărătorul final, cu privire la calitatea materialelor utilizate la construcția locuințelor.