Ordonanța de Urgență nr.7/2019 a bulversat societatea prin implicațiile sale. Pe lângă încălcarea principiul securității juridice, care arată că predictibilitatea unei norme este fundamentul unei societăți funcționale, această ordonanță generează confuzie amestecând trasabilitatea carierei de judecător cu cea de procuror și viceversa. Totodată îl transformă pe ministrul justiției dintr-un administrator al infrastructurii autorității judecătorești în șeful ierarhiei în cadrul autorității judecătorești, inadmisibil din perspectiva respectării principiului separației puterilor în stat. Prin aplicarea unei scale de evaluare de tip: minim, mediu, maxim, putem determina care este cea mai bună soluție pentru a scăpa de efectele ordonanței.
Variantele fezabile de eliminare a efectelor OUG nr.7/2019 sunt:
1. Lege de respingere a ordonanței de urgență – presupune discutarea rapidă în maxim o săptămână a OUG nr.7/2019 atât în Camera Deputaților cât și în Senat și respingerea acesteia (prin legea de respingere toate efectele acesteia ar fi înlăturate deoarece nu conține norme de drept penal material).
Șansa adoptării legii de respingere în procedură de urgență este: minimă
Explicație: majoritatea guvernamentală (PSD-ALDE) va refuza aplicarea unei proceduri rapide deoarece îi convin efectele ordonanței (dacă ar dori legea de respingere ar putea fi votată și în 2 zile; au dovedit că se poate prin adoptarea în 2 zile a legii privind indicatorii fiscal bugetari pentru bugetul de stat pe 2019)
În „pixul” cu stă soluția: majoritatea parlamentară PSD-ALDE
2. Lege de abrogare a OUG nr.7/2019 – propunerea legislativă poate fi propusă de opoziția parlamentară. Procedura de dezbatere și adoptare este stabilită însă de majoritatea parlamentară care controlează Birourile Permanente ale Camerei Deputaților și Senatului.
Șansa adoptării legii de abrogare a OUG nr.7/2019 este: minimă, însă trebuie încercată
Explicație: chiar dacă adoptarea legii de abrogare este puțin probabilă, varianta merită încercată pentru că niciodată nu se poate ști „de unde sare iepurele”; elocventă este situația amendamentului adoptat, când nimeni nu se aștepta, referitor la alocația pentru copii.
În „pixul” cui stă soluția: opoziția parlamentară pentru inițiere, majoritatea parlamentară pentru adoptare.
3. Atacarea în contencios administrativ a ordonanței de către magistrații cărora li s-a încălcat un interes legitim pentru a obține sesizarea CCR – acțiunea trebuie să aibă ca obiect principal conform legii 554/2006 încălcarea unui drept sau a unui interes legitim; deoarece vizează în special modul de numire a unor magistrați în funcții de conducere doar candidații la aceste funcții ar putea face dovada unui astfel de interes; prin urmare sfera de aplicare este destul de restrânsă iar durata acțiunii ar fi de minimum câteva luni.
Șansa aprobării cererii în contencios administrativ și sesizarea CCR pentru constatarea neconstituționalității OUG: minimă
În „pixu”l cui stă soluția eliminării OUG prin contencios administrativ via CCR: magistrați pentru formularea cererii, CCR prin admiterea excepției de neconstituționalitate.
4. Formularea unei excepții de neconstituționalitate de către Avocatul Poporului – este cea mai rapidă soluție deoarece Avocatul Poporului este singurul abilitat de lege să ridice direct excepția de neconstituționalitate imediat ce a intrat în vigoare ordonanța de urgență. CCR ar fi sesizată și obligată să discute cu celeritate solicitarea.
Șansa de reușită a sesizării Avocatului Poporului – minimă, deoarece Avocatul Poporului, Victor Ciorbea, face jocurile majorității parlamentare și a refuzat cu obstinație să sesizeze CCR ori de câte ori opoziția, în special Partidul Național Liberal, a solicitat acțiunea acestuia. Nu trebuie uitat că și Curtea Constituțională, în mare măsură, chiar dacă ar fi sesizată ar face tot jocurile majorității parlamentare (PSD-ALDE).
În „pixul” cui stă soluția: Avocatul Poporului
5. Sesizarea prin APCE, a Comisiei de la Veneția – este o soluție la care Partidul Național Liberal a recurs cu succes prin reprezentanții săi parlamentari, în cazul legilor justiției. Reacția Comisie de la Veneția a determinat puterea să adopte ordonanțe de urgență prin care să îndrepte unele aberații din legile justiției.
Șansa de reușită a acțiunii de sesizare a Comisiei de la Veneția, prin intermediul APCE: maximă.
În pixul cui stă soluția: opoziția parlamentară, prin intermediul reprezentanților PNL la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei
În concluzie, soluția viabilă este acțiunea externă, cu durată medie de soluționare, celelalte opțiuni constituționale fiind cu șanse minime de reușită deoarece căile și mijloacele de soluționare sunt sub controlul majorității PSD-ALDE. De asemenea protestul magistraților poate genera un efect similar deoarece solidarizarea breslei va induce efecte nebănuite în societate.
